Balamucul din casa ar fi fost absolut fascinant pentru oricine ar fi intrat acolo. Haine, valize, cutii erau toate imprastiate aiurea peste tot. Imediat dupa ce primise telefonul prietenei ei cele mai bune, Ana decise sa se mute. Si in plus, noul apartament in care avea de gand sa se mute nu era deloc departe de cel in care locuise pana acum. Incepu sa impacheteze imediat, iar a doua zi, casa Dianei se umplu de bagaje. Hotarara sa despacheteze impreuna si in felul asta aveau timp sa mai si barfeasca, la fel ca pe vremuri. In liceu fusesera colege de banca si cele mai bune prietene. Desi Ana isi exprimase destul de des teama ca nu vor mai tine legatura dupa ce vor intra la facultate, acum isi dadea seama ca apartamentul era exact ce le trebuia ca sa le reuneasca.
-Ma duc sa fac o cafea. Vrei?
-Hm...nu. Mersi.
Dupa cateva minute, Diana intra in camera cu o cana de cafea fierbinte si niste biscuiti.
-Stii ce ma gandeam? Mai am o camera libera...de ce nu as mai aduce pe cineva aici? In felul asta, cheltuielile o sa fie mai mici si plictiseala mai putina.
- Dar sa fim serioase, trei fete in aceeasi casa nu e o idee tocmai fericita. Si daca am avea vreodata musafiri? Ce facem cu ei? Ah...sufrageria. Corect. Sincer, ar trebui sa ne gandim la un baiat. Uuu. Sau la doi baieti. Eh, asta ar fi ceva. Am putea sa ii impartim. Pe ala mai mare il am eu in zilele pare, pe ala mai mic il ai tu in zilele pare.
-Taaaci, rase Diana cu pofta. Nu aducem niciun baiat aici. Iti dai seama? Alta fata in fiecare noapte, fotbal, vase murdare, rufe murdare. Eww. Baiat. Nu, nici pomeneala.
Ana se aproprie de ea zambind, isi trecu mainile prin parul ei si zise incet:
-Atunci...poate ar trebui sa incerci cu o fata...ce zici?
Diana izbucni in hohote de ras si se tranti in pat.
-Esti nebuna, zau esti. Doamne cat mi-ai lipsit.
-Hi hi. Da...si tu mie. Hai sa punem astea la locul lor. O doamne!! Ia uite. Fuck, s-a spart geamul de la poza asta. La naiba, iti dai seama ce de cioburi sunt in cutia asta? Iii. Ia uite, Di. Ii mai tii minte pe nebunii astia? Mi-e dor de ei. Ar trebui sa ii sunam sa ne intalnim la o cafea ceva. Chiar...vreau si eu o gura, zise in timp ce se intindea dupa cana. Vaaai. Uite-l pe Mihai. Ce s-a intamplat cu voi, chiar? Era cel mai bun prieten al tau? Nu te-am mai auzit vorbind despre el.
-Da..era. Ia uite-l si pe Tibi. Ia uite-i maaa. Iulia, Andreea, Catalin, Radu. Eww, Andra. Uite-l si pe Dragos. Yummy. Dragos.
-Diana, zi-mi ce s-a intamplat cu Mihai.
-Nimic. Sau nu stiu. Nici nu am stat sa ma gandesc la asta. De ce te uiti asa la mine? Zau ca nu m-am gandit la asta pana acum. Nu te mai uita asa...Ok. Cunoscuse o tipa, eu nu o placeam. Dar cine eram eu sa imi dau cu parerea? Oricum...din cate am inteles, s-a ars singur si s-a dovedit ca eu am avut dreptate. Dar nu m-a sunat de cateva luni, nici nu mai stiu ce face. Sincera sa fiu, nici nu imi pasa. Ana, daca ar fi vrut sa vorbeasca cu mine, ar fi facut tot posibilul sa ii reuseasca. Pentru mine e clar ca nu vrea. Deci, ma stresez degeaba. Unde pui lucrurile astea?
-Pe al doilea raft. Ia-le si pe astea. Ce ar fi sa il chemam sa stea cu noi? Stii ca mereu se plangea de mama lui. Si chiar tu ai zis ca mai e o camera libera. O sa aiba calculator in camera lui si nici macar nu il vom simti.
-Uite. Nu e problema ca nu vreau sa stau cu el. Chiar nu e asta. Dar am si eu orgoliul meu. Mai bine il chemam pe Dragos. Promit ca in zilele pare ti-l las tie. Ce vrei sa mananci in seara asta?
-Fa-mi o surpriza. Eu stau sa termin aici. Hei, Di.. esti ok?
Diana zambi trist si iesi din camera.
-E, pe naiba. Nu o fi dracul atat de negru. Ana isi scoase telefonul si parcurse agenda. Haaai. Raspunde. Hei...buna, Mihai. Nu pot sta prea mult, dar trebuie neaparat sa stam de vorba. Ne putem intalni maine? Ok, la tine la 2 e perfect. Multumesc mult. Te pup.
