Biologia ii dadea Dianei dureri de cap, dar totusi nu lasa cartea din mana. Ii era frica probabil de faptul ca, odata ce va avea timp sa se relaxeze, gandurile i-ar invada mintea. Erau cani imprastiate si pe birou si pe covor. Bause cafea toata noaptea pentru a-si putea pastra concetrarea, dar oboseala o ajungea din urma. O prietena mai veche o invatase o smecherie care functionase de cateva ori in timpul liceului. Atunci cand avea de citit o lectie, sa se plimbe cu degetul de-a lungul cuvintelor. Ramanea mult mai repede in cap. Prietena aia reusise sa intre la facultate, Dianei inca ii era teama de esec. Nu se simtea suficient de pregatita si stia ca, asa cum mama ei ii spusese de mai multe ori, niciodata nu va fi suficient de pregatita. Odata ce s-ar fi vazut intrata la facultate, nu i-ar mai fi pasat. Acum insa, era speriata. Invatase incontinuu timp de 28 de ore, dar nu avea de gand sa se opreasca prea curand. Se gandi ca un dus o va inviora. Puse cartea pe birou, isi lua cateva schimburi din dulap si deschise usa. Baia era ocupata. Cum de nu auzise apa curgand. Probabil Ana venise acasa de curand. Se indrepta spre bucatarie, deschise frigiderul si isi umplu cana din mana cu suc rece. Gasi o punga de chipsuri pe dulap. Langa era un pachet de tigari. "Cine fumeaza Kent?", se intreba, dar nu dadu prea multa importanta. Lua punga de chipsuri si cana si merse in sufragerie. Butona catva timp telecomanda pana gasi niste stiri. S-ar fi intins pe canapea si ar fi dormit cateva ore, poate chiar pana a doua zi, dar stia ca nu e timp de asa ceva. Inchise ochii pentru scurt timp. Camioane si macarale se aflau in miscare. Unele macarale erau mai mari decat orice vazuze vreodata pe un santier. Unele camioane erau mai mari ca niste buldozere. Mai erau si niste prese gigantice construite pe platforme de beton. Observa gramezi de caroserii stricate de inaltimea unui bloc cu zece etaje. Pamantul era imbibat cu ulei si benzina, iar ea il calca fara sa ii fie scarba. In portiunile uscate era lucios. Peste tot se simtea miros de abur, fum si formol. Zgomotul huruiturilor si loviturilor de ciocan iesea in valuri, se lovea de zidul metalic al incaperii de unde ricosa inapoi. In spatele usilor deschise ale furnalelor, flacarile dansau. Ca o viziune a purgatoriului.
-Shht. Sa nu o trezim. Diana auzi, dar prefera sa isi tina in continuare ochii inchisi. Se auzi rasul colorat si molipsitor al Anei urmat de sunetul unui sarut scurt, apoi cheia invartindu-se in broasca.
-Asa imi provoci sila cateodata... Ana tresari la auzul vocii Dianei.
-Di...n-am vrut sa te trezesc, iarta-ma. Culca-te la loc. Poate vei gandi mai bland despre mine atunci cand vei fi odihnita, spuse ea zambind. Diana se ridica, isi scoase pachetul de tigari din geanta, deschise geamul si se aseza din nou pe canapea, de data asta cu picioarele sub ea. Inspira cu putere din tigara si lasa fumul sa curga incet.
-Ce a zis Mihai?
-N-a vorbit cu mine. Nici atunci, nici de atunci. Azi stiu ca a plecat de dimineata. Nu ma saluta, ma evita. N-am ce sa fac mai mult de atat. Am incercat sa imi cer scuze, dar..
-Sigur, iubire. Niste scuze rezolva tot.
-Nu poti fi furioasa la nesfarsit pentru ce i-am facut. E suficient de mare sa treaca peste. Degeaba iti dai ochii peste cap. Am dreptate si o stii prea bine. A fost doar sex, ce naiba.
-El stie asta? Stie ca a fost doar sex? Ana nu raspunse. Asa ma gandeam si eu. Ai idee unde s-a dus?
-Nu. Vrei sa fac ceva de mancare?
-Imi iau ceva din oras, raspunse Diana ridicandu-se de pe canapea. Isi facu rapid dusul pe care il planuise, imbraca o rochie vaporoasa de vara, isi lua telefonul, geanta si pachetul de tigari si iesi grabita pe usa. Cobori scarile in fuga si se indrepta spre cea mai apropiata statie de taxiuri.
-Liber?
-Liber, raspunse taximetristul, un barbat la vreo 45 de ani, proaspat ras, mirosin puternic a parfum barbatesc. Pana unde?
-Una din intrarile pe Lipscani.
Drumul se desfasura in mare parte in liniste. Diana ii trimisese deja cateva sms-uri lui Mihai, desi nu ii raspunsese la apeluri.
-Sunteti in regula, domnisoara?
-Mnu chiar. Sa zicem ca mi-am pierdut un prieten.
-Si..sunteti sigura ca e pe Lipscani?
-Mi-as dori sa pot fi.
Barbatul zambi, dar inceta sa insiste cu intrebarile.
-Am ajuns. 12,9 lei. Vrei sa te astept?
-Nu, nu. Mersi. Daca nu e aici nu stiu alt loc unde sa caut.
-Succes, auzi Diana inainte sa tranteasca portiera. Lua fiecare cafenea si fiecare pub la controlat. Nu era nicaieri. Isi dadu seama ce idee ridicola avusese cand si-a imaginat ca il va gasi aici. Dupa o ora, deja umblase prin majoritatea localurilor si nici urma de el. "E ultimul in care intru", se gandi. Se aseza la o masa libera, comanda un frappe cu inghetata si isi aprinse o tigara. "Uau. Aici as veni doar cand as fi total deprimat". Sari ca arsa. Goli repede continutul paharului, lasa banii sub scrumiera si stinse tigara. Se indrepta spre bulevard si fluiera un taxi.
-Strafa Popa Tatu, va rog.
Dupa un timp relativ scurt, dar care Dianei ii paruse o vesnicie, ajunsera la destinatie. Fata plati, deschise usa localului. Rasufla usurata.
-Adu-ne cate o bere, mie si tipului de acolo, spuse ea chelnerului aratand cu degetul spre masa la care era Mihai. Buna...te-am cautat ceva.
Baiatul o masura din cap pana in picioare de mai multe ori.
-Porti cizme vara, spuse el intr-un final.
-Nu...sunt UGG-uri. Se poarta si vara.
-Sunt cizme.
-Sunt UGG-uri.
-Sunt cizme. Cu rochie.
-Sunt UGG-uri.
-Au blana? Sunt cizme.
-Pot sa ma asez?
Chelnerul aduse sticlele de bere.
-Fac eu cinste, spuse Diana zambind. Esti ok?
-Da, veni sec raspunsul.
-Psihologii au descoperit ca centrul memoriei este localizat in emisfera stanga a creierului, iar motorul imaginatiei in emisfera dreapta. Deci cand cineva se uita in stanga inseamna ca isi aminteste ceva, iar cand se uita in dreapta inseamna ca minte. Tu te uiti spre dreapta mai mereu. Inclusiv cand spui ca esti ok.
-Cand ai examenul? intreba el razand.
-Acu vreun an sau doi, am citit o chestie scrisa de alta tipa. Despre tine. Nu fusesem niciodata atat de geloasa in privinta ta ca atunci. Mi-am dat seama cat de bine te cunostea ea si cate lucruri bune avea ea de spus despre tine si cum orice lucru bun spus de mine despre tine suna a adulare. Asa ca preferam sa iti scot in evidenta mai mult defectele. Si nici asa nu era bine. Niciodata nu mi-a fost frica de faptul ca te-as putea pierde ca prieten atat de mult ca atunci. Adu-ti aminte...chiar te-am pierdut de atunci. Putin cate putin. Niciodata nu avusesem prea multa incredere in mine, dar in momentul ala nu mai aveam niciun strop. Vreau sa fii prietenul meu cel mai bun in continuare, dar degeaba. Nu pot sa trag eu de tine. Sau de fapt...nu pot sa trag doar eu de tine.
-Ma lasi sa il pocnesc pe Tiberiu?
-Ce iti zic eu si ce..mda. Daca te face sa te simti mai bine, da.
