Capitolul 8

O bataie usoara in usa o facut pe Ana sa tresara. Se ridica din pat si puse o camasa pe ea.
-Intra, zise intr-un final.
Usa se deschise si in prag aparu Mihai. Surprinderea de pe fata Anei era evidenta.
-Mmm. Nu ma asteptam. Intra. Mersi, spuse luand cana de cafea pe care el i-o intinsese. E extrem de binevenita. Ma uitam pe niste reviste. Stii cum se zice, shoppingul e mai ieftin decat psihologul. Stai jos. Asa. Uite..rochita asta ar fi perfecta pentru o noapte nebuna. Rase zgomotos. Mda, cu niste pantofi inalti, unghii rosii si parfum ieftin.
-Mhm. Te-ar caracteriza perfect, mormai Mihai rasfoind o revista.
-Mersi, spuse fata sec. Nu imi adresezi niciun cuvant timp de cateva zile bune, iar la prima propozitie ma faci curva. Sau ma rog..imi sugerezi ca as fi. Si poate sunt. Dar de ce e asta problema ta? Da, am facut o magarie. Asta e. Se mai intampla.
-O magarie?! Glumesti, nu? O magarie?! E singurul cuvant pe care il poti folosi ca sa descrii chestia asta? Eu as zice ca ai fost diabolica. Sincer. Diabolica e cuvantul perfect.
-Era doar sex. De ce nu vrei tu sa intelegi asta?
-Cand aveai de gand sa ma anunti si pe mine ca a fost doar sex? Doar sex? Si de aia ai avut momentele alea dragalase? Momente pe care le are orice fata atunci cand vrea sa faca un baiat sa se indragosteasca de ea.
-Indragostit, rase ea ironic.
-Ma intreb daca tie iti este dor de mine pe jumatate din cat imi este mie dor de tine. Ma intreb daca iti lipsesc vreun pic. Daca iti lipsesc gesturile mele vreun pic. Pentru ca tu imi lipsesti. Desi esti zilnic la doi pasi de mine, mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi inainte. Ma uit la tine si ma intreb ce e in mintea ta. Ce gandesti. Despre mine, despre situatie in general. Doamne, cate as avea sa iti spun. Dar mi-e frica. Mi-e frica sa nu te indepartez mai tare de atat. Mi-e frica de faptul ca toata situatia asta se va transforma intr-o telenovela. Mi-e frica de faptul ca s-a transformat deja intr-o telenovela. E frustrant sa vezi cum ti se intampla asta din nou si din nou. Nu ma obliga sa stau sa ma uit la voi doi. Stii ce e amuzant? Ca eu il urasc si l-as pocni desi el habar n-avea de nimic. Si e mai bine asa. Serios, nu trebuie sa afle.
-Bine, nu afla. Dar zi-mi si mie. Ce vrei sa fac? Da, am procedat gresit. Acum stiu asta. Dar ce ar trebui sa fac?
-Sa iti para rau. Vreau sa vad ca te macina si te chinuie. Ca te tavalesti in chinuri. Ca plangi. Ca te doare. Asta vreau. Si cand colo..tu iei totul in gluma.
-Esti bolnav. Serios.
-Tu esti diabolica. Si asta bate tot.
Mihai se indrepta spre usa, apasa pe clanta, dar se opri cand Ana intreba:
-De ce sunt diabolica?
-Pentru ca...pentru ca m-ai facut sa ma gandesc la posibilitatea de a fi indragostit de tine. Si sincer ma intreb daca o sa reusesc sa te iert pentru asta.
-Exagerezi.
-Poate, adauga inainte sa tranteasca usa.

-Ale naibii tigari, sunt asa bune cateodata.
-Stiu, spuse el privind-o pe Diana cum trage cu pofta din tigara. Avem ceva de baut?
-Intotdeauna. Ia, spuse intinzandu-i sticla cu tequila si o tigara. Stiu ca e greu, dar..sunt aici.
-Nu mai esti suparata pe mine?
-Ba da. Dar sunt aici. Chit ca nu inseamna nimic. Zambi ironic.
-Dupa toata perioada asta, am nevoie de liniste. Aveam nevoie de liniste dupa perioada cu Claudia. Si acum Ana..Cacat. E un feeling atat de ciudat...e ceva ce arde oarecum. Ma intreb de ce.
-Pentru ca te doare. Te doare ca dracu si tot ce vrei e sa lovesti tot ce ai in jur. Am dreptate?
-Perfecta dreptate. Toata lumea e ocupata sa fie fericita. Iar eu ma agat atat de ce a fost si nu las lucrurile sa curga in liniste. Si ma agat de amintirile alea vechi in loc sa imi fac altele noi. Asta nu e normal. Dar stii ce ma intreb? Daca se zice ca fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc, de ce mie mi s-a intamplat acelasi lucru iar? Si de ce nu ma invat minte odata?
-Pana la urma cred ca meriti tot ce ti se intampla. Sigur meriti.

Capitolul 7

-Cum adica vine si el la masa diseara? Presupun ca nu ai pretentii sa raman si eu. Adica..sper ca nu ai pretentii sa raman si eu.
-Shht. Mai incet, o sa te auda. Mmm...a naibii cafea, frige, spuse Diana in timp ce isi sterse buzele cu un servetel. Ba da, vine si el. Eu l-am chemat. De fapt...am chemat mai multi. Si pe Iulia si pe Dragos si pe Radu si pe... Se opri pentru a lua o gura mare de cafea.
-Si pe cine?
-Da-mi si mie pachetul de tigari, te rog. Isi aprinse o tigara si trase din ea, vrand evident sa traga de timp.
-Nu imi spune. Andra. Pe bune? Andra?! Mihai se ridica nervos de pe scaun, isi lua paharul cu suc si apasa cu putere pe clanta.
-Claudia..., sopti Diana.
Se opri. Puse paharul pe dulap si o masura din cap pana in picioare. Statea ghemuita pe scaun, cu cana fierbinte in maini si tigara intre degete. Se uita speriata la el. Si pe buna dreptate. Ar fi batut-o, atat era de nervos. Prefera in schimb sa iasa din bucatarie, trantind usa dupa el.

Dupa cateva ore, Ana incepuse deja sa aseze masa in sufragerie. 8 farfurii, 8 tacamuri, 8 pahare, 8 servetele. Totul arata impecabil, iar ea era multumita de sine. Se putea vedea asta dupa zambetul larg pe care il afisa.
-Mama ta ar fi extrem de mandra de tine.
-Di! M-ai speriat ca naiba. Ma pricep, nu, spuse ea razand.
-Da. Mihai a iesit din camera? Ana facu semn din cap ca nu.
-Ba uite ca da. Amandoua fetele tresarira la auzul vocii lui. Stati jos. Va servesc cu o bautura? spuse el punand pe masa trei pahare si umplandu-le pe jumatate cu wisky. Il goli pe al lui cu repeziciune si isi mai umplu inca unu.
-Uu, cineva e pus pe fapte mari azi.
-Si cineva e pus pe facut observatii, spuse el aruncandu-i Anei o privire taioasa.
-Imi pare rau ca nu ti-am spus. Iti spun sincer ca imi pare rau. Nu vreau sa te simti incomod. Pot sa o sun si sa anulez tot. Dar ceea ce vreau sa intelegi e ca, asa cum tu esti prietenul meu, si ea si e prietena mea. Nu o pot evita la nesfarsit, nu pot sa nu mai vorbesc despre ea, despre obiceiurile ei. Asa sunt eu, vorbesc despre prietenii mei. As vrea sa poti accepta asta. Si sa nu trebuiasca sa ma simt prost pentru ce fac sau ce zic. Nu ar trebui sa incerc mereu sa imi controlez cuvintele. Nu e normal. Tin la tine, dar tin si la ea. Ea e prietena mea, tu esti prietenul meu si colegul meu de apartament. M-ar ajuta daca ai zice ceva...Esti ok?
-Nu esti sotia mea si nici macar prietena mea! Opreste-te din a-ti face atatea griji pentru mine sau de fapt din a te preface ca iti pasa in vreun fel. Taci naibii din gura. Ti-am zis, nu esti prietena mea!
-Dar ce sunt?
-Nimiic!!!
Expresia de pe fata Dianei il facu sa inteleaga ca ceea ce zisese nu sunase corect. O urmari cum isi smuceste geanta de pe canapea iar apoi, in hol, cum se incalta nervoasa.
-Comme on, Diana...Stii ca nu asta am vrut sa zic.
-Ba nu, nu stiu, tipa ea iritata. De fapt..stii ce cred eu? Cred ca exact asta ai vrut sa imi zici. Si mai cred ca exact asta vrei sa imi zici de mult timp, iar acum ai gasit momentul. Pofta buna, zise deschizand usa.
-Diana...
-Du-te dracu!!!
Se opri in fata usii incercand sa respire. Dintotdeauna isi dorise ca in situatii din astea sa nu planga, si pentru prima data, chiar nu putea. Isi dadu seama ca era privita.
-Radu...Du-te, masa e pusa. Eu o sa vin un pic mai tarziu. Incerca din toate puterile sa schiteze un zambet si reusi de abia cand isi imagina ce ridicol trebuie sa arate.
-Vrei sa bem o cafea sau ceva? propuse el, intinzandu-i mana.

Mihai schimba canalele de sport unul dupa altul in timp ce isi golea paharul cu wisky. Era liniste. Stia ca Ana il priveste, dar niciunul nu zicea nimic.
-Stii care e problema? rupse el tacerea intr-un final. Pana acum se ruga de mine sa nu imi mai pese. Si cand in sfarsit ii fac ceva si nici macar nu ma simt vinovat, deci nici macar nu imi pasa, tot nu e bine si tot eu trebuie sa ma duc dracului. Nu mi se pare corect deloc.

Capitolul 6

Biologia ii dadea Dianei dureri de cap, dar totusi nu lasa cartea din mana. Ii era frica probabil de faptul ca, odata ce va avea timp sa se relaxeze, gandurile i-ar invada mintea. Erau cani imprastiate si pe birou si pe covor. Bause cafea toata noaptea pentru a-si putea pastra concetrarea, dar oboseala o ajungea din urma. O prietena mai veche o invatase o smecherie care functionase de cateva ori in timpul liceului. Atunci cand avea de citit o lectie, sa se plimbe cu degetul de-a lungul cuvintelor. Ramanea mult mai repede in cap. Prietena aia reusise sa intre la facultate, Dianei inca ii era teama de esec. Nu se simtea suficient de pregatita si stia ca, asa cum mama ei ii spusese de mai multe ori, niciodata nu va fi suficient de pregatita. Odata ce s-ar fi vazut intrata la facultate, nu i-ar mai fi pasat. Acum insa, era speriata. Invatase incontinuu timp de 28 de ore, dar nu avea de gand sa se opreasca prea curand. Se gandi ca un dus o va inviora. Puse cartea pe birou, isi lua cateva schimburi din dulap si deschise usa. Baia era ocupata. Cum de nu auzise apa curgand. Probabil Ana venise acasa de curand. Se indrepta spre bucatarie, deschise frigiderul si isi umplu cana din mana cu suc rece. Gasi o punga de chipsuri pe dulap. Langa era un pachet de tigari. "Cine fumeaza Kent?", se intreba, dar nu dadu prea multa importanta. Lua punga de chipsuri si cana si merse in sufragerie. Butona catva timp telecomanda pana gasi niste stiri. S-ar fi intins pe canapea si ar fi dormit cateva ore, poate chiar pana a doua zi, dar stia ca nu e timp de asa ceva. Inchise ochii pentru scurt timp. Camioane si macarale se aflau in miscare. Unele macarale erau mai mari decat orice vazuze vreodata pe un santier. Unele camioane erau mai mari ca niste buldozere. Mai erau si niste prese gigantice construite pe platforme de beton. Observa gramezi de caroserii stricate de inaltimea unui bloc cu zece etaje. Pamantul era imbibat cu ulei si benzina, iar ea il calca fara sa ii fie scarba. In portiunile uscate era lucios. Peste tot se simtea miros de abur, fum si formol. Zgomotul huruiturilor si loviturilor de ciocan iesea in valuri, se lovea de zidul metalic al incaperii de unde ricosa inapoi. In spatele usilor deschise ale furnalelor, flacarile dansau. Ca o viziune a purgatoriului.
-Shht. Sa nu o trezim. Diana auzi, dar prefera sa isi tina in continuare ochii inchisi. Se auzi rasul colorat si molipsitor al Anei urmat de sunetul unui sarut scurt, apoi cheia invartindu-se in broasca.
-Asa imi provoci sila cateodata... Ana tresari la auzul vocii Dianei.
-Di...n-am vrut sa te trezesc, iarta-ma. Culca-te la loc. Poate vei gandi mai bland despre mine atunci cand vei fi odihnita, spuse ea zambind. Diana se ridica, isi scoase pachetul de tigari din geanta, deschise geamul si se aseza din nou pe canapea, de data asta cu picioarele sub ea. Inspira cu putere din tigara si lasa fumul sa curga incet.
-Ce a zis Mihai?
-N-a vorbit cu mine. Nici atunci, nici de atunci. Azi stiu ca a plecat de dimineata. Nu ma saluta, ma evita. N-am ce sa fac mai mult de atat. Am incercat sa imi cer scuze, dar..
-Sigur, iubire. Niste scuze rezolva tot.
-Nu poti fi furioasa la nesfarsit pentru ce i-am facut. E suficient de mare sa treaca peste. Degeaba iti dai ochii peste cap. Am dreptate si o stii prea bine. A fost doar sex, ce naiba.
-El stie asta? Stie ca a fost doar sex? Ana nu raspunse. Asa ma gandeam si eu. Ai idee unde s-a dus?
-Nu. Vrei sa fac ceva de mancare?
-Imi iau ceva din oras, raspunse Diana ridicandu-se de pe canapea. Isi facu rapid dusul pe care il planuise, imbraca o rochie vaporoasa de vara, isi lua telefonul, geanta si pachetul de tigari si iesi grabita pe usa. Cobori scarile in fuga si se indrepta spre cea mai apropiata statie de taxiuri.
 -Liber?
-Liber, raspunse taximetristul, un barbat la vreo 45 de ani, proaspat ras, mirosin puternic a parfum barbatesc. Pana unde?
-Una din intrarile pe Lipscani.
Drumul se desfasura in mare parte in liniste. Diana ii trimisese deja cateva sms-uri lui Mihai, desi nu ii raspunsese la apeluri.
-Sunteti in regula, domnisoara?
-Mnu chiar. Sa zicem ca mi-am pierdut un prieten.
-Si..sunteti sigura ca e pe Lipscani?
-Mi-as dori sa pot fi.
Barbatul zambi, dar inceta sa insiste cu intrebarile.
-Am ajuns. 12,9 lei. Vrei sa te astept?
-Nu, nu. Mersi. Daca nu e aici nu stiu alt loc unde sa caut.
-Succes, auzi Diana inainte sa tranteasca portiera. Lua fiecare cafenea si fiecare pub la controlat. Nu era nicaieri. Isi dadu seama ce idee ridicola avusese cand si-a imaginat ca il va gasi aici. Dupa o ora, deja umblase prin majoritatea localurilor si nici urma de el. "E ultimul in care intru", se gandi. Se aseza la o masa libera, comanda un frappe cu inghetata si isi aprinse o tigara. "Uau. Aici as veni doar cand as fi total deprimat". Sari ca arsa. Goli repede continutul paharului, lasa banii sub scrumiera si stinse tigara. Se indrepta spre bulevard si fluiera un taxi.
-Strafa Popa Tatu, va rog.
Dupa un timp relativ scurt, dar care Dianei ii paruse o vesnicie, ajunsera la destinatie. Fata plati, deschise usa localului. Rasufla usurata.
-Adu-ne cate o bere, mie si tipului de acolo, spuse ea chelnerului aratand cu degetul spre masa la care era Mihai. Buna...te-am cautat ceva.
Baiatul o masura din cap pana in picioare de mai multe ori.
-Porti cizme vara, spuse el intr-un final.
-Nu...sunt UGG-uri. Se poarta si vara.
-Sunt cizme.
-Sunt UGG-uri.
-Sunt cizme. Cu rochie.
-Sunt UGG-uri.
-Au blana? Sunt cizme.
-Pot sa ma asez?
Chelnerul aduse sticlele de bere.
-Fac eu cinste, spuse Diana zambind. Esti ok?
-Da, veni sec raspunsul.
-Psihologii au descoperit ca centrul memoriei este localizat in emisfera stanga a creierului, iar motorul imaginatiei in emisfera dreapta. Deci cand cineva se uita in stanga inseamna ca isi aminteste ceva, iar cand se uita in dreapta inseamna ca minte. Tu te uiti spre dreapta mai mereu. Inclusiv cand spui ca esti ok.
-Cand ai examenul? intreba el razand.
-Acu vreun an sau doi, am citit o chestie scrisa de alta tipa. Despre tine. Nu fusesem niciodata atat de geloasa in privinta ta ca atunci. Mi-am dat seama cat de bine te cunostea ea si cate lucruri bune avea ea de spus despre tine si cum orice lucru bun spus de mine despre tine suna a adulare. Asa ca preferam sa iti scot in evidenta mai mult defectele. Si nici asa nu era bine. Niciodata nu mi-a fost frica de faptul ca te-as putea pierde ca prieten atat de mult ca atunci. Adu-ti aminte...chiar te-am pierdut de atunci. Putin cate putin. Niciodata nu avusesem prea multa incredere in mine, dar in momentul ala nu mai aveam niciun strop. Vreau sa fii prietenul meu cel mai bun in continuare, dar degeaba. Nu pot sa trag eu de tine. Sau de fapt...nu pot sa trag doar eu de tine.
-Ma lasi sa il pocnesc pe Tiberiu?
-Ce iti zic eu si ce..mda. Daca te face sa te simti mai bine, da.

Capitolul 5

In noaptea aceea, Ana nu dormise deloc. Habar n-avea de ce...dar pur si simplu nu isi putuse tine ochii inchisi. Se uitase la televizor, terminase de citit o carte pe care o incepuse cu vreo doua luni inainte, isi facuse manichiura, si tot i se paruse ca noaptea a trecut incredibil de greu. Acum ca incepuse sa se lumineze, isi putea face linistita de lucru prin casa. Isi lua un halat peste camasuta de noapte si se indrepta spre bucatarie. Puse rapid filtrul sa faca cafea, isi lua o revista in mana si se aseza comod pe scaun. Se sperie cand auzi vocea somnoroasa a Dianei:
-Nu ai somn? E 6.30, ce naiba?
Ana se multumi sa raspunda cu un zambet si isi continua lectura. 
-Hm..cafea. Bun. Stii ca azi vine Tibi pe aici?  
Ana tresari. Acum isi dadu seama de ce nu dormise toata noaptea. Stia ca Tiberiu, fostul lor coleg, va veni in vizita, dar nu vorbise cu nimeni despre asta pana acum. 
-Da, am auzit si eu, reusi sa ingaime intr-un final. Si pana la urma de ce vine? Pe fata ei se vedea efortul vizibil pe care il depunea ca sa se poarte normal.
-Tremuri..., observa prietena ei. Ar trebui sa dormi un pic...arati ca naiba.
-Nu tremur, se auzi un raspuns scurt. Vroiam doar sa beau o cafea in liniste. Atata tot. 
Vizibil iritata de raspuns, Diana iesi din bucatarie, inchizand usa dupa ea. 


-Cum arat? intreba Ana in timp ce arunca o privire in oglinda. 
-Bine, ca de obicei, ii raspunse Mihai, sarutand-o scurt. Diana observa momentul in care prietena ei se fereste oarecum de sarut, dar prefera sa nu comenteze nimic. 
In momentul in care soneria tarai, cele doua fete se grabira sa deschida.
-La fel ca in liceu, mormai Mihai. 


Poate daca totusi nu s-ar fi nimerit in acelasi timp, in acelasi loc, punand amandoi mana pe filtrul de cafea, Ana nu ar fi gasit motiv sa il atinga. Isi aproprie mainile de ale lui ca sa vada daca sunt de doua ori mai mari ca ale ei. 
-Sunt exact de doua ori mai mari, exclama ea entuziasmata. 
Se bucura ca un copil. I se parea ca se cunosc dintotdeauna, desi se cunosteau de cativa ani. Nu ii mai vazuse ochii negri de atat timp, si totusi parca era indragostita dintotdeauna de privirea aceea rece si stranie, de vocea lui ragusita, dar calda si rascolitoare. 
 -Tu ce mai faci? ii intrerupse el reveria. Parea sincer interesat.
Isi indrepta umerii, probabil ca sa para mai inalta. Vorbea incet, clar, dar vocea ii tremura. Era emotionata. I se parea ca o masoara din cap pana in picioare. Se simtea admirata, la fel ca in anii trecuti. 
-Nu ma pot impaca cu gandul ca inca esti singura. O fata ca tine nu ar trebui sa fie singura.
Ea rosea mai tare probabil de la gandul ca roseste. Se simtea ca un carbune sub care mocnea foc. Poate si din cauza vinului. 
-Cum de te-a convins Diana sa te muti aici?
-Cred ca mai degraba am fugit de acasa. Simteam nevoia sa evadez. Simt nevoia sa fac ceva nebunesc...ii spuse privindu-l cu subinteles. 
El isi trecu degetele prin parul ei carliontat si lasa mana sa ii alunece pe obraz. Nu ii venea sa creada ca poate fi atat de tandru. Ea isi puse amandoua mainile pe pieptul lui si se intinse spre el. O saruta cu putere. O strangea parca ar fi vrut sa ii sfarame oasele. 
Se oprira amandoi cand auzira pe cineva dregandu-si vocea. Era Diana. Tiberiu iesi din bucatarie cu ochii in pamant, fara sa spuna nimic. Inainte ca Ana sa se poata scuza in vreun fel, Diana o apuca strans de brat si ii spuse pe un ton mai mult rastit:
-Daca nu ii spui tu lui Mihai, ii spun eu.  

Capitolul 4

Diana isi ridica capul. Il simtea mai greu ca niciodata, iar gustul din gura ii provoca greata. Deschise sertarul si scoase un Orbit. Pana si mestecatul ii dadea dureri de cap. Ii lua cateva minute pana sa realizeze ce zi e, unde se afla si ce s-a intamplat. Ultimul lucru pe care si-l amintea era ca prietenii ei plecasera si ca Ana propusese sa termine ei trei bautura. Oricat se chinuia nu putea sa reconstruiasca firul povestii. Ii era cald, asa ca se dezveli. Atunci observa ca inca era imbracata cu rochia albastra de la petrecere. Parul ii era incurcat, iar fata de perna era patata de rimel. Incerca sa se ridice, dar brusc ameti asa ca se aseza pe marginea patului, sprijinindu-si capul in maini. Incerca sa refaca traseul spre dormitorul ei, dar nu reusi. Intr-un final hotari sa se ridice si se indrepta spre oglinda. Se incrunta putin dupa care izbucni in ras. Lua un servetel de pe masa, isi sterse ochii, apoi isi trecu peria prin par. Pana la urma renunta si intra in baie. Se dezbraca rapid, intra in cada si porni apa. Simtea cum jetul rece o trezeste treptat. Dupa 20 de minute inchise apa si puse un prosop pe ea. Ca si cum si-ar fi amintit ceva, inlocui prosopul cu un halat. Se mai uita o data in oglinda inainte sa deschida usa. Intra in camera Anei, dar nu era nimeni acolo. "Probabil a plecat deja", se gandi. Cand deschise usa sufrageriei ramase ingrozita. Erau sticle si mucuri de tigara peste tot, iar camera era imbacsita de fum. Deschise larg geamul si inspira cu putere, parca vrand sa traga in piept tot aerul umed de afara. Cand intoarse capul vazu rochia pe care prietena ei o purtase seara trecuta. Zambi si zise:
-Ce naiba s-o fi intamplat aici?
In bucatarie gasi telefonul si un ambalaj de prezervativ. Incepu din nou sa rada in hohote, dar se opri din cauza durerii de cap. "O cafea si o aspirina ar pica la tanc." se gandi in timp ce umplea ibricul cu apa. Deschise frigiderul, dar stramba din nas, nemultumita, dar zambi din nou cand vazu pachetul de biscuiti de pe dulap.
Cu o cana de cafea fierbinte in mana si cu un biscuite muscat in gura, forma numarul de telefon al Anei. Mereu uita ca o are pe apelare rapida. Dar in timp ce asculta taraitul, Diana realiza ca telefonul suna undeva in casa. Mai mult din impuls se indrepta spre camera lui Mihai si deschise incet usa. De data asta parea mai ingrozita de ce vedea decat de mizeria din sufragerie. "O doamne...", zise cu vocea stinsa.
-Ewww, tipa cat o tineau plamanii. Ew ew ew ew ew ew ew ew ewww. Trezirea!! Ana deschise ochii incurcata, iar Mihai isi acoperi capul cu perna. Va rog spuneti-mi ca nu v-ati unit organele. Va rog! Ew..cat de scarboos. Parca tocmai trezit dintr-un cosmar, Mihai sari in fund. Miroase a sex din bucatarie..e o dara de tensiune sexuala care te aduce pana aici, continua fata vizibil enervata. Ana se acoperi cu patura si fugi spre baie. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, Diana ii intinse un prosop lui Mihai.
-Poftim, acopera-te. Dupa ce te speli, vreau sa vii in bucatarie, zise si iesi din camera.
Se indrepta spre baia in care se afla Ana, dar se razgandi inainte sa deschida usa. Batu usor si intreba:
-Ce vrei sa mananci?
-O cafea tare, veni repede raspunsul.
Zambi. Era clar ca reactionase exagerat si era si mai clar ca trebuia sa isi ceara niste scuze. Cateva minute mai tarziu, Mihai intra in bucatarie si se aseza pe scaun fara sa zica nimic. Diana ii puse in fata o cana cu cafea si o farfurie cu doua oua si un sandvis.
 -Mai e un pic si mancam de pranz, asa ca atat deocamdata, rupse ea tacerea. Trebuie sa facem curat in sufragerie, arata groaznic acolo. Si poate mai pe seara mergi cu mine la niste cumparaturi. Asta daca nu ai altceva de facut.
-Nu, raspunse el sec.
-Ok. Pot sa imi aprind o tigara?
-Da.
In timp ce tragea cu putere fumul in piept, Ana deschise usa.
-Di...imi pare rau. Sincer. Imi pare foarte, foarte rau. Nu stiu ce a fost in capul nostru.
-Sincer...nici eu nu stiu, raspunse Diana. Dar cred ca sunteti suficient de mari sa faceti ce vreti voi. Nici macar nu stiu de ce sunt uimita. Ma asteptam la asta de cativa ani. Voi nu? adauga si iesi razand.
Asta le aduse un zambet pe fata si celor doi. Ana isi lua cafeaua si inainte sa bea spuse:
-Stii...ar trebui sa o mai facem o data. Poate de data asta o sa ne amintim ceva a doua zi.

Capitolul 3

-Iti jur ca nici macar nu ma pot uita la tine acum, atat sunt de suparata, se auzi Diana urland. Cum ai indraznit? Ti-am zis clar ca nu vreau sa il aduci aici, daramite sa il aduci si cu bagaje? Daramite sa il aduci de tot? Nici macar nu e apartamentul tau, iar tu il muti aici. Si in plus de asta, ti-am zis clar ca nu vreau baiat in casa mea! Ce mama naibii nu ai inteles?
Ana statea in varful patului cu genunchii adusi la piept, incercand evident sa zica ceva. Cand in sfarsit Diana se opri din tipat, se asternu o liniste extrem de penibila.
-Imi pare rau, rupse Ana tacerea. Nu asta am vrut sa fac...Imi e dor de el. Si tie iti e...am vazut clar asta ieri. O sa fie fun. O sa facem tot ce ne doream in liceu. O sa beeem, o sa ascultam muzica. Uite...putem sa dam si un party. Te roog. Nu fii suparata. Imi pare extrem, extrem de rau.
-Stiu...
-Uite, continua Ana, daca vrei, il sun si anulez totul.
-Nu..stii ce? Eu zic ca merita sa incercam. Spune-i sa isi aduca azi bagajele. Eu ma duc la cumparaturi. Diseara avem party. Apropo, daca stii sigur ca Dragos nu mai e cuplat, ai putea sa il incluzi si pe el acolo. Si restul nebunilor. Uuu. Si pe Andra. Fa-mi mie bucuria asta.
-Ok, Di. Mersi ca nu te-ai suparat.

 Dupa cateva ore Diana se intoarse acasa incarcata cu sacosi. In timp ce aseza bautura si mancarea in frigider, vazu un biletel pe masa. Il lua in mana si il citi.

"Imi pare rau...a aparut ceva si a trebuit sa plec. Ajung un pic mai tarziu. Sper sa nu te superi pentru ce gasesti acasa. Te pup. 

                                                                                                   Ana."
"Ce gasesc acasa? Ah, o fi lasat dezordine in camera. Tipic.", se gandi ea. In timp ce continua sa aseze totul, o voce de barbat o facu sa tresara.
-Buna...
-Mi..Mihai. M-ai speriat ca naiba. Incerca sa mascheze momentul stanjenitor cu un zambet larg, probabil tamp. Ce faci? Ai despachetat deja? Iti dau ceva? Adica...e si casa ta acum. Imediat dupa ce termin aici iti explic pe unde e fiecare chestie.
-Ok, raspunse baiatul razand de balbaiala ei. Ti-ai schimbat culoarea parului. Imi place. Te-ai schimbat tu cu totul de fapt.
-Poate nu ti-as fi parut atat de schimbata daca ne vedeam mai des, dar cine stie? zise Diana trecand pe langa el, dar fara sa il priveasca.  Mihai o prinse strans de brat obligand-o sa se uite in ochii lui. Auu. Ma doare, se planse fata incercand sa se elibereze din stransoare. Lasa-ma! Uite ce e, nu ai vrut sa mai vorbim, problema ta. O sa stam in acelasi loc, deci nu vreau sa existe pica intre noi, si odata cu asta isi smuci bratul. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, continua. Aici sunt baile, as prefera ca baia din dreapta sa ramana a fetelor si cea din stanga a ta. Sufrageria...acolo o sa stam seara sau cand o sa chemam pe cineva. In ultimul dulap pe dreapta, jos, sunt toate sticlele cu bautura. In principiu gasesti cam ce vrei. Prezervative, daca ai cumva nevoie, in sertarul de deasupra. Tigari, la mine in geanta, dar dupa zambetul de pe fata ta presupun ca nu te-ai apucat inca. In rest, daca ai nevoie de ceva, orice, scrii pe carnetelul ala lipit de frigider. Asta daca nu iti faci cumparaturile singur...In rest cam asta ar fi. Ar trebui sa incep pregatirile pentru diseara. Inainte sa iasa din camera, se intoarse si ii spuse: Inca pot fi prietena ta cea mai buna, apoi iesi.
Mihai se aseza pe canapea, scoase un pachet de tigari din buzunar si isi aprinse una. "Nu m-am apucat pe naiba", gandi el. Apoi ofta si aprinse televizorul.

Capitolul 2

Balamucul din casa ar fi fost absolut fascinant pentru oricine ar fi intrat acolo. Haine, valize, cutii erau toate imprastiate aiurea peste tot. Imediat dupa ce primise telefonul prietenei ei cele mai bune, Ana decise sa se mute. Si in plus, noul apartament in care avea de gand sa se mute nu era deloc departe de cel in care locuise pana acum. Incepu sa impacheteze imediat, iar a doua zi, casa Dianei se umplu de bagaje. Hotarara sa despacheteze impreuna si in felul asta aveau timp sa mai si barfeasca, la fel ca pe vremuri. In liceu fusesera colege de banca si cele mai bune prietene. Desi Ana isi exprimase destul de des teama ca nu vor mai tine legatura dupa ce vor intra la facultate, acum isi dadea seama ca apartamentul era exact ce le trebuia ca sa le reuneasca.

-Ma duc sa fac o cafea. Vrei?
-Hm...nu. Mersi.
Dupa cateva minute, Diana intra in camera cu o cana de cafea fierbinte si niste biscuiti.
-Stii ce ma gandeam? Mai am o camera libera...de ce nu as mai aduce pe cineva aici? In felul asta, cheltuielile o sa fie mai mici si plictiseala mai putina.
- Dar sa fim serioase, trei fete in aceeasi casa nu e o idee tocmai fericita. Si daca am avea vreodata musafiri? Ce facem cu ei? Ah...sufrageria. Corect. Sincer, ar trebui sa ne gandim la un baiat. Uuu. Sau la doi baieti. Eh, asta ar fi ceva. Am putea sa ii impartim. Pe ala mai mare il am eu in zilele pare, pe ala mai mic il ai tu in zilele pare.
-Taaaci, rase Diana cu pofta. Nu aducem niciun baiat aici. Iti dai seama? Alta fata in fiecare noapte, fotbal, vase murdare, rufe murdare. Eww. Baiat. Nu, nici pomeneala.
Ana se aproprie de ea zambind, isi trecu mainile prin parul ei si zise incet:
-Atunci...poate ar trebui sa incerci cu o fata...ce zici?
Diana izbucni in hohote de ras si se tranti in pat.
-Esti nebuna, zau esti. Doamne cat mi-ai lipsit.
-Hi hi. Da...si tu mie. Hai sa punem astea la locul lor. O doamne!! Ia uite. Fuck, s-a spart geamul de la poza asta. La naiba, iti dai seama ce de cioburi sunt in cutia asta? Iii. Ia uite, Di. Ii mai tii minte pe nebunii astia? Mi-e dor de ei. Ar trebui sa ii sunam sa ne intalnim la o cafea ceva. Chiar...vreau si eu o gura, zise in timp ce se intindea dupa cana.  Vaaai. Uite-l pe Mihai. Ce s-a intamplat cu voi, chiar? Era cel mai bun prieten al tau? Nu te-am mai auzit vorbind despre el.
-Da..era. Ia uite-l si pe Tibi. Ia uite-i maaa. Iulia, Andreea, Catalin, Radu. Eww, Andra. Uite-l si pe Dragos. Yummy. Dragos.
-Diana, zi-mi ce s-a intamplat cu Mihai.
-Nimic. Sau nu stiu. Nici nu am stat sa ma gandesc la asta. De ce te uiti asa la mine? Zau ca nu m-am gandit la asta pana acum. Nu te mai uita asa...Ok. Cunoscuse o tipa, eu nu o placeam. Dar cine eram eu sa imi dau cu parerea? Oricum...din cate am inteles, s-a ars singur si s-a dovedit ca eu am avut dreptate. Dar nu m-a sunat de cateva luni, nici nu mai stiu ce face. Sincera sa fiu, nici nu imi pasa. Ana, daca ar fi vrut sa vorbeasca cu mine, ar fi facut tot posibilul sa ii reuseasca. Pentru mine e clar ca nu vrea. Deci, ma stresez degeaba. Unde pui lucrurile astea?
-Pe al doilea raft. Ia-le si pe astea. Ce ar fi sa il chemam sa stea cu noi? Stii ca mereu se plangea de mama lui. Si chiar tu ai zis ca mai e o camera libera. O sa aiba calculator in camera lui si nici macar nu il vom simti.
-Uite. Nu e problema ca nu vreau sa stau cu el. Chiar nu e asta. Dar am si eu orgoliul meu. Mai bine il chemam pe Dragos. Promit ca in zilele pare ti-l las tie. Ce vrei sa mananci in seara asta?
-Fa-mi o surpriza. Eu stau sa termin aici. Hei, Di.. esti ok?
Diana zambi trist si iesi din camera.
-E, pe naiba. Nu o fi dracul atat de negru. Ana isi scoase telefonul si parcurse agenda. Haaai. Raspunde. Hei...buna, Mihai. Nu pot sta prea mult, dar trebuie neaparat sa stam de vorba. Ne putem intalni maine? Ok, la tine la 2 e perfect. Multumesc mult. Te pup.